Îți port chipul în memorie cu atâta claritate, de parcă ai fi încă aici. Te aud în gând, îți știu pașii, îți simt vocea când e liniște. Și totuși nu mai ești. Soțul meu a fost un om care a știut să tacă frumos, să iubească profund, să trăiască demn. Îl onorez în fiecare clipă, nu prin vorbe mari, ci prin dragostea mea, care nu se stinge. Cât voi trăi, îți voi păstra locul tău, acolo unde nimeni nu-l poate atinge – în inima mea.