Astăzi ne plecăm frunțile și sufletele în rugăciune pentru bunica noastră dragă, care a fost pentru noi izvor de blândețe, credință și iubire. În toate zilele vieții ei, a fost o femeie cu inima curată, cu glas blând și cu privire ocrotitoare. Ne-a învățat să iubim, să iertăm și să ne rugăm. La fiecare necaz, bunica era acolo, cu o icoană în mână și o rugăciune pe buze.
Doamne, primește sufletul roabei Tale întru lumina și pacea cea veșnică. Iartă-i greșelile, cele știute și neștiute, și așaz-o în rândul celor drepți. Că Tu ești odihna celor adormiți și nădejdea celor vii. Veșnică să-i fie pomenirea, iar rugăciunile noastre să-i fie scut și alinare în veșnicie.