Astăzi împlinim pomenirea bunicii noastre, care a plecat la Domnul, dar nu a părăsit niciodată sufletele noastre. Ea trăiește prin tot ce ne-a lăsat: credință, răbdare, rugăciune și dragoste. Era chip de lumină, iar cuvântul ei era plin de duh.
„Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletul roabei Tale, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.” Astăzi, această rugăciune o rostim din inimă. Bunică, tu ai fost lumina noastră. Dumnezeu să-ți ierte toate greșelile și să te așeze în Rai, alături de cei drepți și bineplăcuți Lui. Veșnică pomenire! Nu vei fi uitată niciodată.